Oare cum mă văd pe mine din public?
Te-ai întrebat vreodată cum ar fi ca atunci când mergi la cinematograf, TU să fii personajul principal al poveștii, iar expunerea vieții tale să fie exact așa cum s-a întâmplat ea de-a lungul anilor?
Știu, primul impuls poate fi de respingere a ideii, sau, dacă ești mândru de asta, atunci ești un om norocos!
Eu, una, rămân la primul impuls de respingere, pentru că am fost mulțumită de puține alegeri făcute până în acest moment. De exemplu, nu am ales o carieră la care visam pentru că nici nu știam prea bine ce vreau în acel moment din viața mea; am ales-o din lipsă de opțiuni și din dorința de a pleca din oraș, ceea ce e clar o greșeală din start (sfat: gândește-te bine ce vrei de la viață). Însă, stând și analizând puțin, poate că până la urmă nu ar fi atât de rușinos, să zicem, pentru că probabil mai sunt oameni în situația mea, care au trăit același gen de experiențe dar nu vor să recunoască din cauza limitărilor sociale impuse!
…. Câți dintre noi suntem mulțumiți de alegerea făcută în carieră?
De multe ori ne ascundem problemele de restul lumii din cauza rușinii sociale și ajungem să facem alegeri greșite care ne dăunează, fără să ne dăm seama că e viața noastră, nu a altuia! Și aici, te rog, reține asta! E VIAȚA TA! Și dacă filmul tău s-ar derula, TU ai fi personajul principal și toți ochii ar fi ațintiți asupra TA, nu a altcuiva. Nu e așa că atunci când te uiți la un film sau un serial îți creează o stare de suspans, de curiozitate, de a vedea ce se întâmplă în continuare și spui mereu: ”Dacă aș fi în locul lui, eu aș face așa, aș reacționa în modul X”, nu cum face actorul? Dar întrebarea care vine…dacă tu ai fi cel de pe scenă, chiar ai face cum spui.. ?
…. Câte alegeri greșite nu ai făcut până acum, pe care dacă le-ai fi văzut din public și nu din rolul de actor, nu le-ai fi evitat…?
Nu știu dacă ți-am stărnit curiozitatea sau nu, dar dacă ai ajuns pănă aici, eu tot sunt mulțumită. Poate că ceva, undeva în subconștient s-a activat și aprins o scânteie care, la un moment dat, te va face să te gândești de 2 ori înainte de a lua o decizie, datorită faptului că schimbi rolul!
Acum gândește-te ce ai schimba la trecutul tău, dar mai important, ce ai schimba la viitor? Sună retoric? Cum să schimbi viitorul? Trecutul e trecut, nu mai poate fi refăcut. În schimb, ce putem reține sunt experiențele cu tot ce vin ele la pachet, cu bune și cu rele, materializate sau nu care ne definesc în prezent și ni se reflectă în viitor.
…. Dacă și tu ai schimba ceva, să știi că eu sunt persoana care ar reface tot traseul într-un mod distinct! Tu ce ai face?
”De ce mi se întâmplă mie?”
Acum doresc să las momentul de reflecție asupra trecutului și să încep să trăiesc prezentul, pentru că el e cel mai actual și sigur, exact așa cum îl vezi și când urmărești un film! Viitorul e în ceață; deși ne programăm lucrurile, uneori ne pot duce în direcții diferite.
De accea trebuie mereu să fim pregătiți pentru orice schimbare de plan!
Gândiți-vă cât ne supărăm când lucrurile nu decurg în filmul de la TV după așteptări și că în realitate le simțim de 1000 ori mai amplu. Eu una m-am simțit mereu ca într-un film și asta m-a ajutat să trec peste orice parte negativă a vieții; pentru că atunci când nu mai pui la fel de mult accent pe ce ți se întâmplă și nu te mai întrebi de ce ție , atunci vei începe să trăiești cu adevărat!
NU UITA! Frica de a trăi viața vine din nesiguranță și incertitudine!
AȘADAR, MORALA E UNA SINGURĂ! Dacă vrei să îți schimbi viața, sau vrei să iei mai ușor o decizie, pune pauză, așează-te pe scaun în public, ia punga de popcorn și analizează ce ai face din acea poziție. Abia apoi vei putea găsi o soluție într-un mod mai simplu!
BUCURĂ-TE DE VIAȚĂ PÂNĂ NU E PREA TÂRZIU … !
Și pune-ți mereu întrebarea: ”EU M-AȘ UITA LA FIMUL MEU?”





Cristina, what a beautiful blog! I am so happy to see you claiming life and entering a dialogue with the world, in an attempt to help others make sense of their lives while clarifying yours! Warm hugs.
Thank you a lot! Big and warm hugs! :*